Apoi a șoptit: „Mulțumesc că m-ai ajutat să o repar.”
„Cu plăcere, draga mea.”
Puțin mai târziu, Kelly s-a întors să o întrebe dacă Brittany încă mai dorea ca incidentul să escaladeze oficial la aterizare.
Mai devreme, Brittany întrebase dacă autoritățile se vor întâlni cu aeronava.
Acum clătină din cap.
„Nu. Nu cred că e necesar.”
Kelly a notat conversația noastră și ne-a reamintit că incidentul va fi în continuare documentat.
Niciunul dintre noi nu s-a certat.
Am înțeles că dezacordul nostru mersese prea departe.
Înainte să mă întorc la locul meu, am menționat cu blândețe bancnota de o sută de dolari pe care o ridicase Brittany.
Ea a părut imediat jenată și l-a returnat.
L-am băgat în portofel, recunoscător că problema fusese în sfârșit rezolvată.
Harold m-a primit înapoi cu un zâmbet.
„Ei bine, Martha, acela a fost cu siguranță un zbor plin de evenimente.”
„Am avut după-amieze mai bune.”
„Am zburat odată lângă un bărbat care avea un papagal ascuns sub haină”, a răspuns el. „Nici măcar asta nu a fost la fel de interesant.”
Am râs.
În timp ce aeronava își începea coborârea, am întâlnit o altă turbulență.
Stomacul mi s-a strâns.
Fără să spună un cuvânt, Harold s-a întins și și-a așezat ușor mâna peste a mea din nou.
De data aceasta, nu m-am simțit chiar atât de speriat.
Când avionul s-a stabilizat, s-a uitat spre mine.
„Martha, ai vrea să bem o cafea după ce aterizăm?”
Am ridicat o sprânceană.
„Ești mereu așa de direct cu femeile în avioane?”
„Doar cele periculoase.”
Am râs atât de tare încât mai mulți pasageri din apropiere s-au întors.
„Ei bine”, am răspuns, „presupun că o ceașcă n-ar strica.”
Când am ajuns în sfârșit în Phoenix, Brittany m-a așteptat aproape de capătul pasarelei.
Coada ei lungă și blondă cădea frumos peste un umăr.
„Hei”, a strigat ea. „Doamnă parfumieră.”
„Martha”, am corectat-o eu cu blândețe.
Ea a zâmbit.
„Martha. Transmisiunea mea în direct a avut multe vizualizări. Oamenii distribuie clipuri peste tot.”
“Aoleu.”
Ea a aruncat o privire la telefonul ei.
„Majoritatea oamenilor vorbesc despre tine. Cineva a început chiar să te numească Bunica Slime.”
Am închis ochii.
„Copiii mei vor auzi despre asta, nu-i așa?”
“Probabil.”
Apoi Brittany m-a surprins.
„O să postez un alt videoclip în seara asta. Vreau să explic ce s-a întâmplat cu adevărat și să-mi cer scuze pentru felul în care te-am tratat.”
Am dat din cap.
„Asta e decizia ta, draga mea.”
A făcut un pas înainte și m-a îmbrățișat repede.
„Mulțumesc că m-ai ajutat să-mi salvez părul.”
Apoi s-a grăbit să plece.
Împletitura i se legăna ușor în spatele ei.
Și de data asta, nu a atins pe nimeni.
Eu și Harold am băut o cafea lângă zona de bagaje.
Am vorbit aproape o oră despre familiile noastre, despre soții noștri decedați și despre cât de ciudată putea fi viața.
Înainte de a pleca, și-a scris numărul de telefon pe un șervețel.
„Rămân în Phoenix două săptămâni”, a spus el. „Poate am putea bea din nou o cafea.”
Comments