Ori de câte ori zburam împreună, Eddie mă ținea de mână la decolare. Întotdeauna aștepta până când se stingea semnalul de centură de siguranță înainte să mă lase.
Acesta a fost primul meu zbor complet singur de când l-am pierdut.
Nu le spusesem copiilor mei cât de anxioasă eram. Voiam să-mi dovedesc mie însămi că mă pot descurca.
Dar când am ajuns la Poarta B14, mâinile îmi tremurau deja ușor.
Apoi am zărit-o pe Brittany.
Stătea lângă o stație de încărcare, vorbind entuziasmată la telefon despre viitoarea ei călătorie la Phoenix.
Se pare că luam același zbor.
Când a început îmbarcarea, m-am îndreptat spre rândul douăzeci și patru, cărând geanta și o valiză mică.
Un domn mai în vârstă, cu păr argintiu și o mustață albă tunsă îngrijit, se chinuia să-și ridice geanta în compartimentul de deasupra.
Chiar atunci, Brittany s-a grăbit pe culoar în timp ce se filma.
Ea se întoarse brusc.
Extensiile ei lungi au măturat fața domnului, lovindu-i ochelarii într-o parte și făcându-l să-și piardă bagajul.
Instinctiv, m-am întins înainte și am ajutat la stabilizarea geantei.
„Mulțumesc”, a spus el, recuperându-și ochelarii. „Cred că tocmai am fost atacat de o reclamă la șampon.”
Nu m-am putut abține să nu râd.
S-a prezentat drept Harold, profesor de istorie pensionar.
M-am prezentat și am descoperit că eram așezați în același rând.
Harold a ocupat locul de la culoar, în timp ce al meu era lângă fereastră.
Locul din mijloc era gol.
Apoi a apărut din nou Brittany.
S-a așezat pe locul de la fereastră, chiar în fața mea.
Când s-a întors și mi-a recunoscut fața, a gemut.
„O, Doamne! Iar tu nu.”
„Ce mică e lumea”, am răspuns.
„Mă urmărești?”
„Nu, dragă. Parfumul tău a ajuns primul.”
Harold și-a acoperit gura în liniște.
Pentru prima dată în dimineața aceea, am început să mă relaxez.
Dar, pe măsură ce avionul se pregătea de decolare, nervozitatea mi-a revenit.
M-am apucat de cotieră și m-am uitat pe geam, amintindu-mi de mâna liniștitoare a lui Eddie.
În timp ce aeronava accelera pe pistă, am închis ochii.
Apoi am simțit ceva blând odihnindu-se peste mâna mea dreaptă.
Era Harold.
Nu a spus nimic și nu a făcut niciun tam-tam. Pur și simplu a întins mâna peste scaunul gol din mijloc și m-a mângâiat.
După ce avionul s-a nivelat, și-a retras mâna și a deschis ziarul.
„Și soția mea ura decolările”, a spus el încet. „Am fost căsătoriți treizeci și nouă de ani.”
Am înghițit în sec.
„Soțul meu m-a ținut mereu de mână.”
Harold dădu din cap.
„Ei bine, cineva ar trebui.”
Acele patru cuvinte simple aproape că m-au făcut să lacrimez.
În următoarea oră, am vorbit despre familiile noastre. Harold călătorea la Phoenix ca să-și întâlnească nepoata nou-născută, Lucy. I-am povestit despre Emily și despre cadoul ei de ziua de naștere, imposibil de găsit.
Am râs de cât de puțin înțelegeam jucăriile moderne.
Din păcate, conversația noastră pașnică nu a durat.
La scurt timp după ce a stins semnalul cu centura de siguranță, Brittany a stat pe culoar pentru a le arăta urmăritorilor spatele extensiilor ei scumpe de păr.
„Opt sute de dolari, băieți!”, a anunțat ea cu mândrie. „Merită fiecare bănuț!”
După ce a filmat din mai multe unghiuri, s-a întors la locul ei.
Apoi și-a dat părul pe spate.
Totul.
O perdea lungă și aurie a căzut peste scaunul ei și a aterizat direct pe măsuța mea cu tavă.
Niște șuvițe mi-au atins fruntea.
Altele atârnau peste cotiera mea.
Am mutat ușor părul înapoi unde îi era locul.
Un minut mai târziu, Brittany și-a ajustat poziția, iar aparatul a alunecat din nou în jos.
„Scuză-mă”, am spus. „Te superi dacă îți ții părul pe o parte?”
„Nu acum. Sunt în direct.”
„Sunt sigur că spectatorii tăi apreciază, dar aș aprecia și eu să pot folosi măsuța mea de bucătărie.”
„O, Doamne! E doar păr.”
Harold s-a aplecat spre mine.
„Opt sute de dolari”, a șoptit el. „Prima mea mașină a costat mai puțin.”
„A venit cu volan?”
“În cele din urmă.”
Am râs.
Brittany s-a întors și ne-a privit urât înainte să-și aranjeze din nou părul.
În următoarea oră, am rugat-o de mai multe ori să-l mute.
Fiecare cerere părea să o irite și mai mult.
În cele din urmă, s-a uitat la părul meu scurt și argintiu și a zâmbit.
Comments