Am luat o recipient enorm și strălucitor și l-am dus la casă ca și cum aș fi descoperit o comoară neprețuită.
Din păcate, coada la casă nu se mișca.
Și motivul era că stăteam chiar în fața mea.
Era o tânără, poate de douăzeci și opt de ani, cu părul blond incredibil de lung și strălucitor, care îi ajungea aproape până la genunchi. Purta haine la modă, avea o geantă care părea scumpă și ținea telefonul la distanță de braț.
Husa telefonului ei afișa numele BRITTANY cu strasuri strălucitoare.
„Bine, băieți”, a spus ea către aparatul foto. „Ce parfum ar trebui să iau? Acesta sau acesta?”
Ea a ridicat două sticle roz spre ecran, în timp ce casierița aștepta cu răbdare.
„Doamnă, sunteți gata să plătiți?”, a întrebat el.
„O secundă. Urmăritorii mei decid.”
La șaptezeci și trei de ani, învățasem că o secundă putea însemna, aparent, câteva minute.
În cele din urmă, Brittany a cumpărat ambele parfumuri. Apoi a deschis un tester și s-a pulverizat din abundență.
Parfumul a ajuns la mine aproape imediat.
A fost copleșitor de dulce.
„Scuză-mă, draga mea”, am spus politicos. „Ăsta e un parfum destul de puternic.”
Brittany s-a uitat peste umăr.
„E franceză.”
„Nu cred că francezii au intenționat să-l gustăm.”
Casierul și-a acoperit gura, încercând să nu râdă.
Brittany și-a dat ochii peste cap și s-a întors spre telefon.
Apoi și-a dat părul blond și enorm peste umăr.
Din păcate, mi-a aterizat direct în față.
„Ai grijă, draga mea”, am spus. „Tocmai m-a lovit părul tău.”
„Atunci nu sta atât de aproape.”
„Stau la coadă.” or „Stau la coadă.”
„Spațiul personal este încă un lucru important.”
Am făcut un pas înapoi, aproape lovindu-mă de domnul din spatele meu.
Un moment mai târziu, Brittany s-a întors din nou, iar părul ei mi-a așternut mâinile.
„Părul tău are nevoie întotdeauna de atât de mult spațiu?”, am întrebat.
Ea a oftat dramatic.
„Se numește volum.”
„Ei bine, credeam că verișoara Itt descoperise în sfârșit balsamul.”
Casierul a izbucnit în râs.
Brittany m-a privit iritată, și-a luat cumpărăturile și a plecat.
Înainte de a pleca, s-a întors pentru ultima dată.
„Poate ești doar gelos.”
„Despre parfum? Nu în mod special.”
În cele din urmă am plătit pentru slime-ul lui Emily și l-am băgat cu grijă în geanta mea mare, maro.
În timp ce mă îndreptam spre poartă, eram sigur de două lucruri: nu o voi mai vedea niciodată pe Brittany, iar cadoul nepoatei mele va ajunge în siguranță la Phoenix.
M-am înșelat în privința amândoi.
Nu mi-a plăcut niciodată să zbor. Regretatul meu soț, Eddie, mă asigura că avioanele sunt perfect sigure, dar eu rămâneam nervoasă de fiecare dată când călătoream.
Eram căsătoriți de patruzeci și șase de ani înainte ca el să moară, cu patru ani în urmă.
Comments