Ploaia abundentă întârzia traficul, dar fusese trimisă o ambulanță.
În timp ce mă îndreptam încet spre holul de la intrare, cotul meu s-a lovit de o mică consolă din lemn.
Mai multe scrisori au alunecat pe podea.
Unul mi-a atras imediat atenția.
Plicul gros de culoarea fildeșului era adresat lui Evelyn Hart, numele meu de fată.
Expeditorul său a fost Blackwood & Sterling Legal Associates, o firmă de avocatură renumită specializată în probleme succesorale.
Nu contactasem niciodată firma aceea.
Și mai ciudat, plicul arăta de parcă cineva l-ar fi deschis înainte de a-l sigila la loc cu grijă.
O dată scrisă de mână pe verso arăta că sosise cu cinci săptămâni mai devreme.
Marcus ne lua de obicei corespondența.
Am început să mă întreb dacă știa de scrisoare de la bun început.
O altă contracție mi-a întrerupt gândurile înainte să-i pot examina conținutul.
Câteva minute mai târziu, farurile au măturat geamurile din față.
O mașină s-a oprit afară, iar pași grăbiți s-au apropiat de verandă.
Apoi, o voce de bărbat s-a auzit prin ușă.
„Evelyn Hart Mercer? Ai ajuns acasă?”
Am reușit să răspund.
Ușa s-a deschis, dezvăluind un domn înalt, îmbrăcat într-un palton cărbune ud de ploaie.
Părul său argintiu a rămas aranjat îngrijit în ciuda furtunii.
Când m-a observat stând lângă peretele holului, ochii lui gri s-au mărit de alarmă.
I-am recunoscut fața imediat.
Îl văzusem în reviste financiare și în fotografiile pe care mi le arătase Marcus.
Era Richard Blackwood, președintele miliardar al Blackwood Holdings.
„Domnule Blackwood?”, am șoptit.
A îngenuncheat imediat lângă mine.
„Evelyn, numele meu este Richard. Am încercat să iau legătura cu tine.”
„De ce m-ai căuta?”
Privirea i s-a îndreptat spre plicul de fildeș de lângă mâna mea.
Expresia lui deveni tulburată.
„Ați primit scrisoarea de la avocații mei?”
„Tocmai l-am găsit. Nu înțeleg.”
Richard părea din ce în ce mai îngrijorat.
„Marcus mi-a spus că l-ai citit deja.”
M-a străbătut un fior rece.
„Nu mi-a dat niciodată nicio scrisoare.”
Richard a închis ochii pentru o clipă, ca și cum răspunsul meu i-ar fi confirmat suspiciunile.
A ridicat cu grijă plicul de pe podeaua umedă.
Apoi s-a întors din nou spre mine.
„Trebuie să-ți spun ceva foarte important, Evelyn. Dar mai întâi, te vom duce pe tine și pe copilul tău în siguranță la spital.”
Afară s-a auzit sirena unei ambulanțe.
Richard a rămas cu mine în timp ce paramedicii au intrat și mi-au evaluat starea.
În timp ce se pregăteau să mă transporte, m-a întrebat dacă era cineva pe care doream să-l contactez.
I-am explicat că Marcus participa la petrecerea de ziua de naștere a mamei sale și refuzase să se întoarcă acasă.
Expresia lui Richard s-a înăsprit, dar nu l-a criticat pe soțul meu.
În schimb, a promis că va urma ambulanța.
Chiar înainte să se închidă ușile, l-am auzit vorbind la telefon.
„Anulați-mi ședințele de dimineață. Și aflați exact ce a făcut Marcus Mercer cu corespondența destinată lui Evelyn Hart.”
Prin geamul ambulanței, l-am privit cum stătea în ploaie în timp ce ne depărtam.
Nimic din sosirea lui neașteptată nu avea sens.
Cel mai puternic director executiv de la compania soțului meu apăruse la noi acasă în timpul unei furtuni, mi-a recunoscut numele de fată și și-a exprimat îngrijorarea cu privire la o scrisoare despre care nu știam nimic.
Dar ceea ce m-a tulburat cel mai mult a fost expresia lui.
Ochii lui gri semănau remarcabil cu ai mei.
Și când m-a ținut de mână, am simțit o tristețe care părea profund personală.
Nu puteam ști atunci că răspunsurile la care mă întrebasem de-a lungul vieții se apropiau în sfârșit.
## Partea a 2-a — Miliardarul care m-a numit fiica lui
Ambulanța a ajuns la spital cu puțin timp înainte de miezul nopții.
Personalul medical m-a examinat imediat, iar medicul meu obstetrician mi-a explicat că sângerarea necesita tratament urgent.
După evaluarea situației, medicii au recomandat o naștere prin cezariană de urgență.
Eram epuizată, speriată și speram cu disperare ca Marcus să apară.
O asistentă a încercat să-l contacteze de două ori folosind numărul de telefon pe care i-l furnizasem.
Nu a răspuns la niciun apel.
M-am chinuit să-mi rețin lacrimile în timp ce personalul medical mă pregătea pentru operație.
În cele din urmă, mi-am amintit că aducerea lui Noah în siguranță pe lume conta mai mult decât orice altceva.
Comments