O fâșie de bandă adezivă a împărțit cu grijă frigiderul în două, între al doilea și al treilea raft. Olga a netezit-o cu unghia, așa cum netezea odinioară cusăturile perdelelor, și a făcut un pas înapoi, verificând alinierea.
Netezi.
Patul de sus era acum al ei.
Cea de jos este pentru Marina.
Pe raftul Marinei se afla un pachet singuratic de maioneză și o jumătate de lămâie, ale cărei margini începuseră deja să se usuce.
„Vorbești serios?” Marina a apărut în pragul bucătăriei, în pijamaua ei cu ursuleți, mijind ochii din cauza luminii puternice. Ceasul de deasupra aragazului arăta ora unsprezece și douăzeci.
„Serios, fiică. De acum înainte, sunt două amante în acest apartament. Și fiecare este responsabilă pentru ea însăși.”
Marina a pufnit, a luat un iaurt de pe raftul de sus, s-a uitat la mama ei, a ezitat puțin și l-a pus la loc.
Pentru prima dată în mulți ani, probabil că a pus ceva la loc.
Olga cosea acasă.
Mașina de cusut stătea pe masa din bucătărie; camera era prea întunecată. Lângă ea zăcea o cutie de ghete plină cu resturi și lângă ea un degetar vechi, mai vechi decât Marina.
Tivuri la pantaloni, scurtarea mânecilor, coaserea perdelelor, modificarea rochiei bunicii pentru nepoată – oamenii apelau la Olga pentru orice.
Clienții sunau dimineața, veneau seara, iar ziua de lucru se încheia când ochii nu mai puteau distinge gaura din ac.
Dar, din moment ce toate acestea se întâmplau acasă, nimeni nu considera ocupația ei drept muncă.
Mai ales Marina.
Soțul Olgăi a murit când fiica lor avea nouă ani.
Apoi și-a promis un singur lucru: copilul își pierduse deja tatăl, așa că măcar problemele de zi cu zi nu ar trebui să o preocupe.
Comments