Părinții mei m-au dat afară pentru că am refuzat să plătesc datoria surorii mele — apoi au avut nevoie de ajutorul meu

M-au găsit lângă Rachel, vizavi de investigatorul de fraude al creditorului și de consilierul juridic extern. Tata a zâmbit, ușurat.

„În sfârșit”, a spus el. „Nora a venit să rezolve asta.”

Rachel a închis ușa sălii de conferințe.

Anchetatorul a prezentat garanția. „Domnule Sterling, ați fost martor la semnătura fiicei dumneavoastră pe 14 iunie?”

Tata s-a uitat la mine. „Da.”

„Interesant”, am spus. „Am fost în Chicago.”

Rachel mi-a prezentat itinerariul de zbor, registrul de prezență la conferință și o fotografie cu oră în care vorbeam pe scenă.

Tata a înghițit în sec, incapabil să-și desprindă privirea de la dovezi.

Brooke și-a încrucișat brațele. „Probabil a semnat electronic.”

„Documentul spune că are cerneală umedă”, a răspuns anchetatorul. „Și tatăl dumneavoastră a certificat că a privit-o semnând.”

Perlele mamei îi tremurau pe guler. „Sigur putem rezolva asta între patru ochi.”

„Am încercat”, am spus. „M-ai dat afară.”

Rachel a pus mesajul amenințător al lui Brooke lângă înregistrările plăților de la compania contractantă a tatălui său. Ea a explicat că raportul lor separat despre acele transferuri fusese trimis asigurătorului companiei și autorităților relevante. Nimeni nu își declara vinovăția în acea încăpere, dar acele întrebări nu aveau să dispară.

Telefonul lui Brooke a vibrat. L-a verificat, apoi s-a uitat spre tata.

Nu s-ar uita înapoi.

Anchetatorul a vorbit calm. „Doamnă Sterling, instituția noastră nu va pune în aplicare această garanție personală contestată împotriva Norei în timp ce investigăm. Obligațiile separate ale părinților dumneavoastră rămân în vigoare.”

Tata s-a aplecat în față. „Și atunci cum rămâne cu casa noastră?”

„Dacă nu achitați împrumutul sau nu ajungeți la un acord aprobat, creditorul își poate exercita drepturile colaterale.”