Știa care dintre cumpărătorii ei obișnuiți aveau un robinet care curgea, care avea nevoie de o încuietoare nouă și care aveau nevoie de etanșant pentru geamuri.
Putea efectua un audit în minte mai repede decât ar putea o tânără vânzătoare să găsească rândul necesar într-un program de calculator.
În iulie, proprietarul a vândut spațiul.
În loc de un magazin, au decis să deschidă acolo un showroom de electrocasnice.
De fiecare dată când trecea pe lângă o vitrină acoperită cu folie albă, Nadejda se întorcea.
O durea să privească locul căruia îi dedicase douăzeci de ani din viață.
La început, Nadejda a crezut că își va găsi un loc de muncă într-o săptămână.
Ei bine, cel mult două.
Galya a dat asigurări că un specialist cu o astfel de experiență va fi binevenit peste tot.
Dar nimeni nu o aștepta.
La prima companie, o fată cu o insignă pe care scria „Manager Resurse Umane” răsfoia CV-ul Nadejdei de parcă ar fi căutat o greșeală.
„Vezi tu, Nadejda Nicolaevna, avem o echipă foarte tânără. Evenimente corporate, activități de team building — toată lumea trebuie să fie pe aceeași lungime de undă. Probabil că pur și simplu nu te-ai integra.”
„Nu am venit la o petrecere corporatistă”, a zâmbit Nadejda. „Am venit la muncă.”
Fata a râs politicos și a promis că va suna înapoi.
Bineînțeles, ea nu a sunat înapoi.
La un supermarket mare de la periferie, au întrebat-o pe larg despre programul ei.
Apoi, directorul adjunct — un bărbat care purta o vestă cu sigla companiei și un walkie-talkie la centură — a întrebat direct:
— Ai suficientă putere? Ture de douăsprezece ore, în picioare tot timpul.
Nadezhda a petrecut douăzeci de ani în picioare.
Căra cutii cu adeziv pentru plăci când încărcătorul a dispărut din nou.
Sortam marfa.
Livrări acceptate.
Comments